Satul meu

M-am născut la margine de sat
Într-o casă mică cu şindrilă,
Astăzi răsfoiesc de mult uitat
Un album de când eram copilă.

Stropi de dor pe file-ngălbenite
Dureros din ochi-mbatrâniţi
Se aştern în zilele cernite
Anii grei nu mai pot fi opriti!

A trecut atâta vreme-n care
Am tânjit după acel pământ
Să mă-ntorc –napoi nu e cărare
Nici măcar să-mi cumpăr un mormânt.









UN SUFLET NINS






-Cum arata bunica ?
-Asa ca mine, a fost o femeie tare necajita. Primul barbat i-a murit pe front ca si fratele meu. S-a recasatorit si am venit eu si Mandita pe lume. Tatal meu era un betiv, toata ziua o batea. Ma lua cu ea la prasit si cand era tare necajita canta
-Ce canta ? si mama incepu sa cante, n-o mai auzisem de patruzeci si cinci de ani cantand,si ea era atunci necajita :


Mi-o cantat cucu-n zavoi
Tot a scaraba si-a nevoi
Canta cucu pe parleaz
Tot a scaraba si-a necaz.

Dimineata cand ma scol
Intai plang apoi ma spal
Si ma rezem de usor
Si ma uit in sat cu dor,

Cum trec frati la fratiori
Si parintii la feciori,
La mine nimeni nu vine
Ca sant straina pe lume.

De strain ce sant pe lume
Plange pamantul sub mine.
Straina si-a nimanui
Sant ca puiul cucului

Cand il lasa mama lui
Fara aripi fara pene
Si fara nici o putere
Doar sa planga de durere.

Norocul ca la mine
Nu-l mai da doamne la nimeni
Nici la apa mergatoare
Ca multe valuri nu are
Si o trece orisicare,
Nici la pasarea zburatoare
Ca nu poate zbura tare
Multe zile nu mai are.

Se opri si incepu sa planga incet si dureros. Am luat-o de dupa umeri, nu stiam ce sa-I spun. I-si adusese aminte de bunica pe care eu n-o cunoscusem, murise tanara iar eu eram foarte mica. I-si sterse ochii cu mainile aspre de munca, aceste maini care au muncit sa creasca sapte copii sanatosi,apoi continua cu voce joasa:
Mandita a ramas cu mama iar eu am plecat in deal la Mocani la matusa-ta Ileana. Am stat aici multi ani pana dupa razboi. Se auzea ca rusii rapesc fetele si le siluiesc, am crezut ca aici nu vor ajunge insa intr-o zi ne-am trezit cu un rus in prag . eram eu si cu mosu tau Toader. I-au pus pistolul la tampla, ma luat de mana si ma scos afara. Calul il legase de tarasul portii.A vrut sa ma urce pe cal si eu am inceput sa tip si sa ma zbat A renuntat si ma tarat dupa el vre-o jumatate de km. Mosu-tu Toader venea in urma dar destul de departe. La un moment dat a vrut sa ma urce iar pe cal si mi-a scapat mana.Am rupt-o de fuga inapoi spre casa. Asteptam sa ma impuste mai bine decat sa-si bata joc de mine dar n-a tras, nici nu s-a intors inapoi dupa mine. Am trait greu impleteam toata ziua si coseam la papuci de postav si-I vindeam pe nimic.Dupa razboi m-am dus la matusa-ta Profira. De aici m-am si maritat.
- Cum l-ai cunoscut pe tata?
- Il cunosteam de la curtea lui Buicliu.Am muncit amandoi aici insa nu m-am gandit niciodata ca-I voi fi nevasta. Ramasese fara mana dreapta,i-o prins-o valul la masina de treierat grau. Cand am auzit ca vine sa ma ceara de nevasta am fugit in sat la o ghicitoare si ea mi-a spus ca el va fi barbatul meu pana la moarte si iata am ajuns eu la 76 si el 80 de ani, avem nepoti si stranepoti. Am fost doi copii saraci, am muncit si am suferit pentru fiecare palma de pamant pe care am cumparat-o.Toate ar fi bune daca ar fi sanatate.

- Mama cum era ziua cand eu m-am nascut ?

- Nu mai stiu exact dar cred ca incepuse sa fulguie afara ,era toamna tarziu.

Poate de aceea iubesc asa de mult iarna, a nins in ziua cand eu m-am nascut. Am ascultat-o pe mama pana a inceput sa se intunece. Din sufletul ei nins izvoraste atata caldura si intelegere pentru cei din jur ! De mult n-am mai putut sa stau cu ea de povesti si acusi se duce dintre noi si intr-o zi poate voi canta si eu cuiva cantecul de astazi al bunicii mele.



Elena Habasescu