amintiri

Bunicii mei Habasescu Ion si Tofan Mandita cea dea treia nevasta a bunicului meu o femeie tare buna. Desi nu era bunica biologica am considerato si o consideram si zi bunica noastra. Era de o bunatate pe care rar o intalnesti. Aveau o livada mare cu tot felul de pomi si iazul plin de peste. Bunicu nu ne dadea voie sa culegem fructe si nici sa pescuim dar bunica ne spunea "veniti peste o ora ca bunica-tu pleaca de acasa "Ne intorceam peste o ora si toti pomii erau ai nostri.Dumnezeu sa o ierte si sa aiba parte , acolo unde este, de tot ce e frumos si bun.


Ultima sora a tatalui meu era mai mare cu o luna decat mine, am fost in aceeas clasa iar fratele lui tata- Dumitru Habasescu , ofiter in armata romana, avea o fata nascuta in acelas am cu noi. In fotografia de mai sus de la stg. la dr.eu cu coditele legate pe cap , Cica verisoara mea -fata lui Dumitru si Lucretia matusa mea -ultimul copil al bunicilor mei




Primii ani de scoala i-am facut in sat cu invatatorul Juncu, clasa a cincea in Stanita dupa care m-au transferat la Scoala Generala din satul Todireni unde am avut ca profesor de matematica pe prof.Diaconu din satul meu si tot de aici era si prof. de limba romana doamna Juncu sotia invatatorului Juncu . Se vede ca parintii mei ,tarani cu patru clase, au vrut ca odraslele lor sa invete mai mult si sa poata tine mai usor legatura cu profesorii. In fotografia de mai sus santem cu profesoara de sport Todireanu, fica oficiantului snitar Todireanu ,tot consateanca dea noastra.