Icoana mea

Icoana mea

Sunday, May 16, 2010

pentru parintii mei

Tata a murit in 26 aprilie 2008 . Ani de zile a fost bolnav . Era un om care nu se lasa rapus de durere.Cand era mai bine il gaseam prin gradina impreuna cu mama .Legau via , pliveau sau sapau . Nu intrau in casa cat era ziua de mare.Dupa ce-au venit aici nu si-au mai gasit locul . Cu fratele meu Stefan nu s-au inteles. A plecat de la el si vre-o 2 ani a stat in garsoniera la Aurica. Acolo s-au simtit bine. Aurica lucra in Israel, s-a intors dupa 2 ani , a vandut garsoniera si a cumparat un apartament . Tata si mama au vrut sa plece in moldova insa n-au gasit o casa acolo . La Fanica n-au vrut sa se mai intoarca. I-am luat la mine. Stateam intr-un bloc cu 2 camere la Resita.Aveam spatiu putin si m-am hotarat sa cumpar o casa in Bocsa unde si lucram.Ei aveau nevoie de casa , de un pic de gradina sa le ocupe timpul. Tare greu mi-a fost cu servici cu reparatul casei cu ingrijirea tatei care se simtea tot mai rau.Asa batrani cum erau tot au vrut sa lase in urma lor ceva pentru fiecare copil.Tata a stat doua saptamani in spital la Timisoara . Acolo i-au pus un stimulator cardiac intr-o noapte.A stiut ca nu mai are mult si a ramas la Fanica sa moara intre copii. Am stat tot timpul cu el sa-l ajut . Cu o singura mana nu se putea intoarce in pat. Era o zi frumoasa de primavara 26 april dimineata cand a plecat dintre noi si ce mult isi dorea sa lucreze si sa se plimbe din nou prin gradina mea.

Despărţire
Au inflorit cireşii ,e primăveră tată!
Te-ai dus să dormi de veci sub lespedea de piatră,
Şi atâta ţi-ai dorit s-ajungi să-i vezi in floare
Şi prin grădina mea sa-ţi faci din nou cărare.
Dar dumnezeu n-a vrut, ţi-a dat in schimbul lor
Durerile cumplite a vieţilor ce mor,
Şi te-a luat la el intr-o zi insorită
Lasând in urma ta o viaţă chinuită,
Pe mama care plânge tăcută-ntr-o răscruce
Chemându-te amarnic nu ştie un’ se duce.
Azi cu durere-n suflet in urma ta mă-nchin,
Şi iartă-mă de vrei cu toţii noi greşim.
La orice pas te-aud cum mă chemai să vin,
Să te intorc in pat durerea să-ţi alin.
Te văd cum ne priveai cerşind la fiecare
Un dram de mângâiere , la ceruri indurare.
Cumplită-i despărţirea şi atâta mi-aş dori
Măcar o clipă tată să te mai pot privi
Să te aud rostind măcar un cuvant
Apoi s-adorm şi eu langă al tau mormânt.
ELENA HABASESCU –aprilie 2008



La un an si cateva luni a plecat si mama . Pentru mine lumea este mai pustie fara ei. Mi-e tare dor sa-i vad, sa-i mai aud vorbind sau sa gust din bucatele gatite de mama. Am imbatranit si eu , viata are cursul ei pe care nu-l putem schimba si intr-o zi voi pleca dupa ei.

Măicuţa mea

De-atâtea ori măicuţa mea
Te-am ajutat să treci
De moartea care te pândea
Şi-ai revenit in lumea ta
Cu noi să mai petreci.

Acuma cat cu disperare
O cale să te-ajut
N-o mai găsesc şi-ţi cer iertare
Iar Dumnezeu milă nu are
Altfel aş fi putut.

Mă doare chinul tău şi vreau
Măcar un an să mai trăieşti,
Din viaţa mea zile să-ţi dau
Să te ascult cum povesteşti
De cei ce mamă n-au.

Cu neputinţă te privesc
Cum te topeşti sub ochii mei,
Nu pot decât ca să cerşesc
Un dram de milă nu găsesc
La Dumnezeu nici la atei.

No comments:

Post a Comment