casa , dulce casa

O vizita la casa mea de veci - din Calea Buziasului

viata

Viaţă De vei pleca din mine definitiv ,discret, Să nu-mi calci în picioare şi ultimul cuvânt, Mă-mbăt din cioburi vechi, tulburător, încet, Şi numele ţi-l strig prin nori purtaţi de vânt. Mi-ai zdrenţuit destinul şi am trăit cerşind Un dram de fericire în fiecare zi , Şi am primit durerea ce mi-ai trimis sperând Că intr-o zi , târziu , o să mai pot zâmbi. Mi-au înverzit în suflet acuma la răscruce Al toamnelor otave sub brumă vestejite , Şi-aleargă cai-n spume pe câmpuri părăsite Dar se opresc acolo , la criptă , lângă cruce. Deatâtea ori m-am prins de tine să nu pleci Şi astăzi iar te rog ! rămâi ! mai am un vis! Apoi voi presăra cărarea înspre veci Cu darul spre uitare aşa cum este scris.

La mormantul parintilor mei

Martie 2017 .Ce bine ca sunt langa noi !Lumanarile ard aproape tot timpul la capataiul lor .Ne este tare dor de ei !!!

Capatul Drumului

Cripta mea in cimitirul Banatul din Timisoara Am sa va spun la revedere ! Si sper sa ma intorc cu bine De la un drum pe care nimeni Nu-l poate-ntrezari prin vreme. Desi ma aflu-ntr-o rascruce Sunt optimista cum am fost Ca Dumnezeu nu ne aduce Nici o pedeapsa fara rost . Azi, as putea ca sa zambesc La pomii infloriti prin crang Insa nu pot ! fiindca cersesc Ca drumul sa nu-mi fie lung. Si n-am sa uit ca totul trece Si roata se intoarce iar , Si-acolo sub o piatra rece Va zace gandul rau, hoinar .

Mama , nu ne mai aștepți

Mamă ! nu ne mai aștepți să venim cu plugușorul de departe prin nămeți ,astăzi nu ne mai duci dorul! Am ajuns și noi ca tine, așteptăm cu-nfrigurare vre-un copil la noi să vină , prin nămeți făcând cărare. Stau la geam privind departe printre anii ce-au trecut când umblam cu plugușorul ,astăzi parul mi-e cărunt. Mă doare singurătatea, mă doare că voi v-ati dus, visez ierni de altădată și vorbe ce nu le-am spus. De o caldă-mbrățișare mi-e door ! și-atât suspin! Prin viscol și prin zăpadă aș vrea iar la voi să vin!

Ia-ţi mireasa ziua buna!

"Ia-ţi mireasă ziua bună De la tată de la mumă De la fraţi de la surori De la gradina cu flori" Îmi inghiţeam lacrimile să nu mă vadă lumea că plâmg. Nu era fata mea era nepoata însă aveam experienţa unei căsnicii şi bine ca la mama acasă no să ne fie nicăieri.Mangâierea părinţilor n-o poate înlocui nimeni pe acest pământ .O să-mi daţi dreptate atunci când părinţii voştri n-or să mai fie.Oricât de săraci am fi vorba buă şi mângâierea părinţilor ne ţine, de multe ori , şi de foame şi de cald. 14 iunie 2014 ziua in care Adina şi-a luat ramas bun de la cei dragi şi a plecat la casa ei. Îi doresc din toata inima o căsnicie trainică plina de noroc si bucurii !Alaturi de ea au fost toţi fraţii şi surorile tatălui ei , au fost şi cei din partea mamei dar nu-i cunosc decât în mică măsură.Costel cu Nicoleta au venit de la Ploieşti ,eu de la Bocşa . Pentru Marinica, Aurica, Viorica si Fănică a fost mai uşor fiindcă sunt din Timişoara sau aproape de ea.A fost o petrecere ca în banat aşa cum ştiu tinerii de astăzi să se distreze .Cand noi cei în jur de 60 de ani eram tineri , petrecerile erau altfel .În locul Lambadei se canta o romanta sau un vals .Muzica iţi mângâia şi-ţi hrănea sufletul ,astăzi ţi-l face praf şi tinerii noştri sunt încântaţi şi extaziaţi când zgomotul aproape-ţi sparge timpanele si nu mai auzi ce-ţi spune cel de langă tine chiar şi la ureche.Poate nu-i înţelegem , trăiesc în altă perioadă de timp şi aşa trebuie sa se manifeste .Îmi aduc anminte de melodia la moda cand eu eram doar o copilă -Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai, Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin", Hei, bunic, cu monoclu erai şic, Hei, can-can, cu picioarele-n tavan. Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat, Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat. Da, da... Aşa se vor uita şi cele din ziua de azi .Iată cateva fotografii de la cununie.

in ziua de florii 2014

Astazi am fost la Timisoara unde m-am intalnit cu fratii mei  Costel , Ionel si  Aurica  . Am mers impreuna la mormantul parintilor nostrii unde ne-am amintit de vremurile cand traia mama si tata , de zilele cand mama venea incarcata la Timisoara sa aduca la copii ei ce avea mai bun acasa. O asteptam si astazi dar nu mai vine. La intoarcere ne-am oprit la Marinica ,sora noastra mai mica .

Drumul cu miros de liliac

Aprilie , infloreste liliacul .Cu ani si ani in urma , in statia de tramvai banatul din Timisoara ,  impreuna cu sotul meu ,asteptam tacuti  ,fiecare cu gandurile lui , sa vina tramvaiul.Undeva in preajma se auzea melodia "cand liliacul va-nflori". Ma gandeam ca intr-o zi si eu voi trai momentele din acea melodie si asa a fost.Astazi cand vad liliacul ca infloreste mi-aduc aminte de ziua aceea ,ultima cand sotul meu a fost in preajma mea.Poate el acolo, in lumea unde s-a dus asa devreme, a uitat dar eu nu . Aprilie este ziua cand s-a nascut copilul meu cel mai frumos dar pe care Dumnezeu mi la dat .N-am pictat niciodata liliac , am sa incerc ,poate aceasta durere o voi pune in acele flori si n-am s-o mai simt asa de acut.Am pictato pe mama undeva in satul nostru , pe timp de iarna cand mergeam impreuna la bunicu .

o faclie la mormant

Mi-e dor de voi !!! mi-e tare dor !!!Ce bine era atunci cand ne asteptati sa venim pe la voi !Astazi nu ne mai asteapta nimeni . E tarziu , regretele sunt in zadar . Veneam foarte rar . Daca v-ati mai intoarce n-as mai pleca de langa voi. In afara de faptul ca va aprind o lumanare la cimitir sau in alt loc nu mai pot sa fac nimic pentru voi ,nici eu si nici ceilalti frati ai mei.Ne-am intalnit la casa voastra de veci  o intalnire trista nu ca altadata cand mama ne facea cozonaci sau o zama de cocos si ne bucuram impreuna de revedere.

icoana mea -portretul mamei

Cuptorul plin cu paine

Miros de paine coapta te-aduce langa mine

O amintire draga cuptorul plin cu paine

Si serile de iarna cu samburii  pe plita

si chipul tau blajin cu fruntea incretita

e-atata departare ca nu ma pot intoarce

sa mai culeg cirese urcandu-ma pe casa

sa te ascult cantand, pisica-n colt cum toarce

sa-nfrunt iarna nametii, sa merg vara la coasa

cernite zile curg si-n lumea ce m-asteapta

as vrea sa te gasesc macar sa-ti cer iertare

sa ma mangai pe crestet cu mana ta cea dreapta

asa cum ai facut-o atuncea la plecare

in jurul meu e gol, ma simt cantr-un pustiu

nu ma asteapta nimeni acasa sa mai viu

nici drumul nu-l gasesc sa ma intorc-napoi

si nu mai am lumina maicuta fara voi.

Mi-e dor de o poveste

mi-e dor de prispa casei si de cirese coapte

de teiul inflorit si iazul plin cu peste

mi-e dor mama de tine, de cantecul din noapte

de strachina de lut, mi-e dor de o poveste.

De iernile cu viscol mi-e dor sa le traiesc

De lupii care urla a ger si a pustiu

In lanul de porumb as vrea  sa mai  prasesc

As vrea sa m-asteptati acasa  sa mai viu.

pustiu e-n urma voastra si amintirea-i vie

a clipelor in care atat v-am suparat !

nu v-am cerut iertare si viata o sa-mi fie

o noapte nesfarsita , voi poate m-ati iertat.

Dragi amintiri

 

Un loc care-mi este foarte drag si un parinte ce n-a putut sa moara in casa lui din cauza situatiei create de conducatorii acestei tari . A trait dintr-o pensie de 150 de lei  pentru ca a refuzat sa dea mita doctorilor sa-i dea o pensie de handicap ( nu avea mana dreapta de la varsta de 18 ani). Impreuna cu mama au crescut 7 copii sanatosi si cuminti cu respect pentru parinti si pentru cei din jur. A fost nevoit sa paraseasca casa lui si sa vina in Banat la copii unde nu si-a  mai gasit locul 

Povara vietii e asa de mare !

De unul singur ce mai pot sa fac?

n-am bani. n-am casa si nu am mancare

iar  pentru hoti nu se gaseste leac

treziti-va romani si va uniti

ne  cheama Stefan din mormant

pe hoti si tradatori sa-I izgoniti

sa fiti stapani din nou pe-acest pamant.

o veste trista

In 12 nov am primit o veste trista de la o verisoara a tatalui meu Rica Ciobanu  din Stanita caruia ia murit un baiat ,de varsta fratelui meu Ionel , în Italia.A fost inmormantat acolo. Nu-l vazuse de 10 ani si n-o sa-l mai vada niciodata.Nu stia sarmana mama pe cine sa caute si ce sa spuna. Am plans si am scris pentru ea si copilul ei.

Bat clopotele azi în sat

Şi pentru fiul tău plecat .

Nu l-ai văzut de zece ani

Please să caştige bani

Să se intoarcă iar in sat

Cu păr cărunt însă bogat

N-a mai ajuns !să-l vezi măcar!

Ai plâns de dor, plăns în zadar.

Printre  străini e îngropat

Şi nici măcar nu l-ai vegheat

Să stai la căpătâiul lui

Şi-aşa târziu să poţi să-i spui

Că l-ai iertat şi l-ai iubit

Ai vrut să fie fericit.

O mamă ! nu poţi măsura

Durerea din inima ta

În lacrimile adunate

s-ar Îneca tările toate!

Nu am cuvinte să te-alin

Când dumnezeu este hain.

Tot el încet o să-ţi mai dea

Putere să poţi îndura.

60 de ani

Nu stiu cum sunteti voi cei ce impliniti 60 de ani dar pentru mine nu mai este un motiv de bucurie. Atata vreme a trecut si nu pot spune ca viata mi-a dat prea multe ocazii sa ma bucur. Singurele mele bucurii au fost reusitele copilului meu in rest au fost sclipiri de moment.Dumnezeu nu-ti da sau mai bine zis nu mi-a dat ceea ce am dorit ci numai ce a vrut el .
astazi la 60 de ani
                                                     

intalnire de familie

Astazi 21 octombrie 2012 , am fost la Timisoara . Am trecut pe la casa de veci a parintilor mei impreuna cu Aurica , am stat la ea pana a doua zi dupa care ne-am dus la Ionel unde a venit si Marinica cu sotul ei. Ionel cu Angela au facut gratare in curte , mici si carnaciori. Am povestit multe si ziua a trecut repede. M-am intors acasa multumita ca am putut vorbii cu fratii mei intr-o zi frumoasa de toamna . Ma intreb oare cate toamne or mai trece peste mine , peste noi?

obiceiuri de anul nou din comuna Stanita

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=b8ksg0ht7dM#!

in amintirea parintilor mei

viata mea de dincolo de moarte

Am citit undeva in biblie ca un muritor intreaba un profet :
-cum vom trai o alta viata dincolo de moarte ? si profetul raspunde
-vom trai prin urmasii nostri .Deci vom trai prin copii nostri , prin nepoti , stranepoti....Dumnezeu mi-a dat sa traiesc o alta viata prin fiul meu si nepotul meu de care sunt foarte mandra . Nepotelul meu Razvan Segneanu are un brat de medalii castigate la concursurile de karate . Salvez aici cateva adrese unde sa-l pot vedea atunci cand in realitate nu pot
http://www.caon.ro/stiri/sport-local/articol/karateka-laureati-la-oradea/cn/news-20101012-04381599

lansare de carte "bocsa din inima"-vasile bogdan

https://docs.google.com/document/d/1-wg7FSR1auihnypn52p2R98PzmahxAX-sX9ipmOk32Y/edit?hl=en

Casatoria

Eram eleva in clasa a opta la Scoala Generala Todireni . Intr-o zi priveam pe geam un grup de tineri galagiosi care treceau pe ulita. Privirea mi s-a oprit pe unul din ei imbracat intr-un costum negru de stofa. Era tare elegant !Luni de zile m-a urmarit imaginea aceea fara sa visez ceva pana intr-o zi de 6 august cand l-am intalnit la iarmarocul din Roman . Am vorbit cu el , ne-am plimbat cateva minute admirand, vezi doamne, produsele expuse pe tarabele negustorilor .Atunci nu stiam ca el va fi sotul meu , ca peste catva timp o sa primesc aceste poezii.

Sonet


Te iubesc mai mult ca pe orice în lume
Dar poartă pentru mine adevăratul nume !
De vrei să te iubesc cum îmi iubesc măicuţa
Când te-ntâlneşti cu mine să te numeşti Lenuţa.
Cad în dizgraţii ca fluturaşii iarna
Când cineva iţi sune –ce faci tu Adriana ?
Şi orice-ar vrea să spună tăticu sau măicuţa
Eu orişicând le-aş spune iubita mea-i Lenuţa.

1969


Pe ostrovul unde apa zbuciumata-n mal se zbate
Unde faraoanci învaţă puii lor cum să înnoate
Stă tăcută o fată blanda regretând necontenit
C-a avut un pui pe lume şi moartea i la răpit .
Cu privirea rătăcită stă şi se-ntreaba acu
De viseaza sau e aievea dacă la avut sau nu .
-Poţi să te topeşti de jale degeaba acum oftezi !
Cât a fost în mâini la tine n-ai ştiut cum să-l păstrezi !
-Nu sunt vinovată soartă! Nu-mi arunca vina mie
Dumnezeu mi la luat într-a lui împărăţie .
El din cer de sus se uita cum se zbate ca un peşte
O aude, varsa lacrimi şi apoi asa-i vorbeşte
-Să incerc e imposibil înapoi ca să revin
Dar de ai putere draga tu aici în ceruri vin'
Pe pământ viaţa-i scurtă , omul e tot chinuit
Dar aici viaţa-i lunga, lunga pâna-n infinit .
-De mă-nveti s-ajung acolo vei primi-ntreit răsplata
-Dacă vrei urmeaza-mi sfatul , foarte simplu mori şi gata !
-Stiu că vrei să mor acuma si la tine să mă iei
Aş muri nu-s împotrivă... însă poţi muri când vrei?

1969


Prin copaci cu frunza rară
pălită de rugina toamnei
rostesc o dulce rugăminte
curatei şi frumoasei doamne.

Să ierte tot ce e greşit
Melancolia toamnei
Învăluit aş vrea să fiu
De bunatatea doamnei.

Şi-al frunzelor grozav noian
Cu cizma răscolesc
Aş vrea să mor însă nu pot
Dar nici ca să trăiesc.

Adie vântul nedorit
Murdar colora zarea
In valuri de frunze cad mereu
Acoperind cărarea.

Pe foaie se opreşte acum
O frunza-ngălbenita
Multiplicată s-aprinde iar
Iubirea-mi ofilită.

Apare o umbră-ntunecata
Un duh ucigător
Copaci cu frunza ruginită
Se ofilesc şi mor.

3 0ct.1971


Cu sufletu-ncărcat de suferinţi
Pribeag umblând prin lume
Nu am decât sufletu slab
Şi odiosul nume.

Cuprind cu ochii depărtări
Învăluite-n ceaţa
Mi-apar în suflet îmboldiri
Spre moarte şi spre viată.

Stejari în juru-mi fremătând
Las frunyele să cadă
Prin ramuri vrăbii cenuşii
Se uită să mă vadă.

Dezorientat privesc acum
Pe-ntinsul câmpului
Buimac încep a rascoli
"In umbra turnului"

Pe-aproape curge-un pârâiaş
Privesc în unda lina
Să văd un sat în care e
O casă şi-o grădină.

In mine-i totul frământări
Un vis, un chin cumplit
Doar pârâiaşul curge-n vale
Cu susur liniştit.

Apare o boare de răcoare
Cu adieri de vânt
Ridică ceaţa diminetii
Şi-mi fura negrul gând.

Cand a scris aceasta poezie lucra la Lunguletu pe langa Bucuresti iar eu eram eleva la scoala sanitara din Roman



De ziua ta

Frumoasă ca un înger
Cu ochi căprui duioşi
Şi părul scumpe bucle
Pe umerii frumoşi

Priviri porniri nenvinse
Cu piept frumos zvâcnind
Ochii scăntei aprinse
Şi buze tremurând.

Ai farmec de fecioară
Imbolduri şi speranţe
Mii de chemări s-ntine
Spre dragoste şi viaţă

Tu sfântă-ntruchipare
A tot ce e mai bun
Găsi -vei cei mai bine
Şi drag în al tău drum ?

Primite-oi cu blândeţe
Uitav-om ce e rău
Mulţi ani şi fericire
De la iubitul tău.

Apară-ţi înainte
Placute întâmplări
Şi zori de zi senine
Cu luminoase zari

23 nov. 1971



Mă-nchin în faţa ta mă-nchin
Ca unui sfânt, tu duh divin
Şi-ţi port respect cu jurămănt
Al tău rob sunt, al tău rob sunt.

Când nu-s cu tine simt că mor
Mi-e ziua cerul plin de nor
Si traiul mi-i atât de greu
Te chem mereu. Te chem mereu

In braţe vreau ca să te strang,
Pe umăr cu mult dor să plâng,
De lângă mine vreau pe veci
Să nu mai pleci, să nu mai pleci.

In anii care vom trăi
Cu patimă ne vom iubi
Si de-om vrea să ne despărţim
Noi morţi să fim, noi morţi să fim.

17 martie 1975

Ne-am despartit in primavara anului 1977 imediat dupa cutremurul de la Bucuresti . Era frumos si cald . Inflorise liliacul . Intr-o zi mergeam pe strada tacuti ca doi straini fiecare cu gandurile lui si undeva in preajma canta melodia "cand liliacul va-nflori "Nu stiu de ce dar ma gandeam atunci ca intr-o zi voi lacrima ascultand aceast minunat cantec.Si astazi dupa atatia ani ma dor cuvintele si amintirea de atunci.A fost singurul barbat pe care l-am iubit . L-am pierdut prea repede , nici n-am apucat sa-l cunosc bine . Lumea l-a schimbat sau poate a facut o greseala cand ne-am casatorit . Nu eram eu femeia pe care o visase. Asa a fost sa fie !Din aceasta iubire am ramas cu ceva frumos si drag -un baiat minunat. Astazi este tata si el si sper din tot sufletul sa-si pastreze familia , sa nu faca ce a facut tatal lui.


Si intr-o zi trista am scris si eu


Tarziu!şi toamna a venit
Te mai gândeşti la mine ?
Ploua mărunt şi liniştit
Încet mă-ntorc spre tine.

Târziu !şi noapte e de mult
Mă mai urăşti tu oare ?
În tâmpla ta un fir cărunt
De păr văd cum apare.

Tărziu ! vom plânge amândoi
Când flori de liliac trecute
s-or scutura-n suflet la noi
din primăverile pierdute.

Târziu va fi când flori de april
aminte-ţi vor aduce
de ziua primului copil
de floarea cea mai dulce

Târziu în nopţile de toamnă
mă doare un trecut
şi glasul tău deatuncea-Lală
pe veci va fi pierdut!

Târziu !totul este pierdut ,
nimic frumos nu va mai fi
doar primavara ca-n trecut
Liliacul va-nflori.

Elena Segneanu , acesta a fost numele pe care astazi nu-l mai am