In 12 nov
am primit o veste trista de la o verisoara a tatalui meu Rica Ciobanu din Stanita caruia ia murit un baiat ,de
varsta fratelui meu Ionel , în Italia.A fost inmormantat acolo. Nu-l vazuse de
10 ani si n-o sa-l mai vada niciodata.Nu stia sarmana mama pe cine sa caute si
ce sa spuna. Am plans si am scris pentru ea si copilul ei.
Bat
clopotele azi în sat
Şi pentru
fiul tău plecat .
Nu l-ai văzut
de zece ani
Please să
caştige bani
Să se
intoarcă iar in sat
Cu păr cărunt
însă bogat
N-a mai
ajuns !să-l vezi măcar!
Ai plâns de
dor, plăns în zadar.
Printre străini e îngropat
Şi nici măcar
nu l-ai vegheat
Să stai la
căpătâiul lui
Şi-aşa târziu
să poţi să-i spui
Că l-ai
iertat şi l-ai iubit
Ai vrut să
fie fericit.
O mamă ! nu
poţi măsura
Durerea din
inima ta
În
lacrimile adunate
s-ar Îneca
tările toate!
Nu am
cuvinte să te-alin
Când
dumnezeu este hain.
Tot el încet
o să-ţi mai dea
Putere să
poţi îndura.
