Cuptorul
plin cu paine
Miros de
paine coapta te-aduce langa mine
O amintire
draga cuptorul plin cu paine
Si serile
de iarna cu samburii pe plita
si chipul
tau blajin cu fruntea incretita
e-atata
departare ca nu ma pot intoarce
sa mai
culeg cirese urcandu-ma pe casa
sa te
ascult cantand, pisica-n colt cum toarce
sa-nfrunt
iarna nametii, sa merg vara la coasa
cernite
zile curg si-n lumea ce m-asteapta
as vrea sa
te gasesc macar sa-ti cer iertare
sa ma
mangai pe crestet cu mana ta cea dreapta
asa cum ai
facut-o atuncea la plecare
in jurul
meu e gol, ma simt cantr-un pustiu
nu ma
asteapta nimeni acasa sa mai viu
nici drumul
nu-l gasesc sa ma intorc-napoi
si nu mai
am lumina maicuta fara voi.
Mi-e dor de
o poveste
mi-e dor de
prispa casei si de cirese coapte
de teiul
inflorit si iazul plin cu peste
mi-e dor
mama de tine, de cantecul din noapte
de
strachina de lut, mi-e dor de o poveste.
De iernile
cu viscol mi-e dor sa le traiesc
De lupii care
urla a ger si a pustiu
In lanul de
porumb as vrea sa mai prasesc
As vrea sa
m-asteptati acasa sa mai viu.
pustiu e-n
urma voastra si amintirea-i vie
a clipelor
in care atat v-am suparat !
nu v-am
cerut iertare si viata o sa-mi fie
o noapte
nesfarsita , voi poate m-ati iertat.